joi, 30 decembrie 2010

2011 (sau Ur(l)atura mea)

          Aho, aho de Anul Nou
          S-a dus anul cu zerou
          Vine 2011 de la spate
          Cu zilele lui, cu toate.

          Si-a fost anul ce s-a dus
          Cu niscaiva griji-n plus,
          Dar si anul care vine
          Nu da semne de mai bine.

          A fost anul cu taieri
          Cu reduceri si scaderi.
          A fost anul plin de minus
          Doar nervii au stat pe plus.

          2010 sa-l uitam usor,
          Si sa privim spre viitor
          Sa avem doar sanatate
          Impliniri si bunatate!

          2011 sa ne-aduca
          Bucuriile carca,
          Cu cate-un ban in buzunar
          Leu, euro sau chiar dolar.

          Si acum in incheiere
          Sa avem cu toti putere
          Sa il trecem tot cu bine
          Si pe anul care vine.

          2011-n poarta bate
          La multi ani si sanatate.
          Ia sunati din clopotai
          Si pocniti din bice mai
                   Hai, hai!

      Cei care au apreciat uratura si doresc sa depuna numerar, o pot face in contul RO898989898989 deschis la Banca de Ovule Omar Haisam, filiala Bagdad, pe numele nesemnatului.

Happy New Old Year (sau Ce a fost si ce va sa vina)

      E 30 decembrie 2010. Penultima zi din an. Tragem linie si punem cap la cap implinirile sau dezamagirile. Conform opiniei generale 2010 a fost un an de cacat (scuzati cuvantul "an"). A fost anul in care cei de la putere au intrat cu topoarele in ceea ce inseamna remuneratie si au taiat cat au putut, de la unii mai mult de la altii mai putin. A fost si anul in care opozitia si puterea au dovedit faptul ca apartin unei clase politice de nivel inferior iar pentru ei sintagma "VOX POPULI, VOX DEI" e doar un citat prost dintr-o limba moarta. A fost anul in care oamenii mai mult sau mai putin intregi la minte au recurs la gesturi fatale in incercarea de a schimba ceva sau macar de a atrage atentia asupra problemelor. FLASH! FLASH! FLASH! Nu s-a schimbat nici un rahat! Totul e la fel! FLASH! FLASH! FLASH!
      In 2010 am putut observa cum lumea se schimba, cum unii uita sa fie oameni. Am vazut cum unora le pasa doar de burta lor si iti sunt prieteni atata timp cat le servesti interesele. Pe de alta parte mi-am dat seama cine sunt prietenii adevarati si in cine pot sa am incredere, cine este alaturi de tine cand ai nevoie si cine iti da cu piciorul atunci cand te doare. Am vazut multe frunti incruntate de grija, multi pumni stransi a razbunare si multi dinti inclestati din manie. Prea multe griji pentru prea putini oameni si prea multi oameni ranjind la necazul altuia.
      2010 a fost un an greu si pentru mine. A fost un an in care am invatat ce inseamna sa stai la coada la Agentia Judeteana de Ocupare a Fortei de Munca. Am invatat ca somajul vine intre 16 si 25 ale lunii si daca nu te prezinti la viza in ziua in care esti programat risti sa te uiti in gol dupa postas. A fost un an in care banii au capatat o alta valoare si am invatat cum sa ii planific mai bine. In 2010 am avut parte si de bucurii dar si de lacrimi, de zambete si de palme, dar asa iti arata viata ca ea are un curs de urmat si nu tot timpul este lin sau anevoios.
      2010. Un an. La fel ca 2009 sau ca 2008 doar cu ceva griji in plus. Trece si nu se mai intoarce. Asa bun sau rau cum a fost el, se duce si vine 2011. Va fi un an ca si 2010 si ceva griji in plus, cu mai putine zile libere legale in cursul saptamanii si cu inca o zi de nastere in viata fiecaruia dintre noi. In rest totul e la fel. La multi ani!!!!

marți, 28 decembrie 2010

The New Old (sau Votati pentru reconversia unei ruine comuniste)

Text: Monitorul de Neamt


• proiectul unui tînăr arhitect din Piatra Neamt, ce vizează Fabrica de Ciment Bicaz, participă la un concurs international la Florenta si are nevoie de voturile dumneavoastră • trebuie accesat site-ul -  http://www.florence-expo.com/show/project.asp?idut=2769  . • printre sustinătorii proiectului se află inginerul Mihai Rohan, presedintele CA al Carpatcement Holding • intentia lui Laurian Ghinitoiu este să transforme ruinele fostului combinat într-un obiectiv turistic •

      Arhitectul pietrean Laurian Ghinitoiu s-a tinut de promisiunea anuntată public în urmă cu mai bine de o lună prin intermediul Monitorului, privind înscrierea sa la concursul international de proiecte arhitecturale de la Florenta. Reamintim faptul că tema propusă de către tînărul arhitect jurizării de specialitate constituie lucrarea sa de licentă si este intitulată „Muzeu tehnic, reconversie - Fabrica de Ciment Bicaz“. Pentru a fi eligibilă la unul din premii, într-o primă etapă trebuie ca proiectul tînărului concurent să adune din partea publicului virtual cît mai multe voturi. Pentru asta, cine doreste să se implice în sustinerea sa poate accesa site-ul - http://www.florence-expo.com/show/project.asp?idut=2769. Legat de această problemă, demnă de apreciat este initiativa inginerului Mihai Rohan, presedintele Consiliului de Administratie al Carpatcement Holding România, care în urmă cu cîteva zile a trimis tuturor salariatilor din sistem un mail prin care le-a solicitat sustinerea printr-un vot a concurentului Ghinitoiu. „Stimati colegi! Tînărul si proaspătul absolvent al Facultătii de Arhitectură, Laurian Ghinitoiu, participă la festivalul de la Florenta cu lucrarea sa de diplomă (care a primit singura notă de 10 acordată), intitulată „Cement Factory Reconversion (reconversia fostei fabrici de ciment de la Bicaz într-un muzeu contemporan).  

miercuri, 8 decembrie 2010

Confessions (sau Marturiile unui om beat)

      Nu e nimic mai  aiurea decat sa fii pus in fata unei decizii ce trebuie sa o iei si din cauza slabiciunii umane refuzi sa o iei in stare lucida. Refugiul tau este in alcool, singura ta consolare in momente dificile. Stai ca prostul in fata budei incercand sa te pisi coerent si fara sa uzi colacul intr-o ultima incercare de a dovedi ca nu esti beat. Viata ta e un nimic si te simti ca un rahat. Te agati de orice dovada a faptului ca odata ai fost cineva, incerci sa iti pastrezi demnitatea.
      Ai vrea ca totul sa se termine in clipa urmatoare ca sa nu faci si mai multa lume sa sufere. Stai pe marginea balconului cu paharul de bautura in mana si sorbi incet. Nu ti se pare corect sa pleci din lume fara a iti incheia socotelile cu ceilalti dar cu cat zabovesti mai mult in aceasta lume cu atat te simti mai dator fata de cei din jurul tau sa iti iei macar ramas bun. Toata incercrea ta de a parea un om fara griji nu e decat o fatada pe care prietenii o simt si incerca sa te ajute.
        Ai vrea sa poti sa le arati cine esti cu adevarat si sa lasi lacrimile sa rabufneasca. Dar ce fel de exemplu ai mai fi daca ei ar sti ca si tu ai slabiciunile tale. Ai vrea sa plangi, ai vrea sa iti urli durerea ta si disperarea dar asta nu ar face din tine decat un om slab. Si tu nu vrei asta. Vrei ca lumea sa te priveasca si sa te considere un totem al indiferentei, desi in tine se duce o lupta grea intre iertare si pedeapsa.
      Iti pare rau ca nu ai avut ocazia sa faci lucrurile asa cum trebuie si poate iti va parea rau maine dimineata cand vei citi randurile scrise la betie si iti vei da seama ca ai aberat. Tot ce iti doresi nu este decat iubire in lume si speranta ca intr-o zi va fi mai bine. (scuze daca textul nu este de o coerenta exceptionala dar norii negri si tulburi ai betiei nu te indeamna decat la cugetari nefaste.
      Refuz sa fac un final textului pentru ca probbil finalul e mai mult decat un text asa ca  ...

luni, 6 decembrie 2010

Letter to Santa (sau Cum sa il termini pe Mos Craciun)

                      Dragâ Mos Craciun
      Sâ stii ca am fost baiat cuminti in anul cari a trecut. Dupâ cum stii am ramas fara job dar am reusit sâ mã abtin sâ imi gãsãsc ceva intri timp. Am invãtat sâ mãnânc orez cu carni si sã imi placã brocoli. Acum is la capitolu urzâci si imi dau tãtã silinta. Am invatat sâ fac si curat prin casa disi nu la fel de des pe cat fac mizerie. Asa cum am promis, m-am lãsat si di fumat. Pentru a 35-a oara si acum incerc pe-a 36-a. Nu mai dau muzicâ la fel de tare asa cum o faceam anu tricut si vecinu de la 2 etaje mai in jos imi este recunoscator. Am renuntat chiar sâ mai si injur. Acu jesticulez.
      Avand in vederi tãti aspectele aiestea ma consider pi deplin indreptatit sâ primesc urmatoarele cadouri:
1 bucatã Vw pfaitãn
1 bucatã Lamburghini si un Bugati veiron
2 bucate casâ: una la mari si una la munti
2 bucate a câti una bucatã milion di euroi si una bucata milion di dolari
1 bucatâ lant di aur cu 250 de zale tot din aur si un ghiul di jmecher tot din aur dinala roscat di sâ puni pi casâ
1 bucata pereche adidasi di porc ca am vazut la macelarii si vreau sa port la treningu meu mov
1 bucata gajicâ blonda si desteaptâ si una bucata gajicâ brunetâ da proastâ sa li arat la fraieri ca si poate si insvers.
      Si daca tãti aiestea ti sor pare cam scumpi atunci poti sa imi dai mai multâ minti ca sa pricep si eu ci zaci Brams si cu Subert in simfoniile lor acolosa, ca nu pre samãnâ cu manelili lu Adi Copchilu Oala Minuni si nici cu ali lu Vali Val Vartej. Desi daca stau eu un pic si ma scarchin in cur si apoi miros si pi urma ma scurm in urechi cu cheia di la masina si sterg di pantaloni, creca mai ieftin iesi cu primili.
      Pi eS 1: Si mai vreau una bucatâ brad cu miros di portocali.
      Pi eS 2: Si mai am nevoi di 20 di bucati di portocali cu miros di brad cu miros di portocali.


                                        Semnat Al tau forever, IO!